Propagarea Sunetului

Materiale necesare: o lama elastica, o coarda de hotel, un suport (de exemplu o menghina) si o scândura cu cate doua cuie la fiecare capăt
Mod de lucru:
- Fixează un capăt al lamei elastice in suport
- Deplasează lateral capătul liber al lamei si apoi eliberează-l
- Fixează coarda, bine întinsa, pe scândura si ciupeşte-o
Constatare:
- in ambele cazuri, urechea receptioneaza sunete
Un corp care emite sunete este numit sursa sonora.
Exemple de surse sonore:
- coarde (coardele vocale si coardele vibrante ale instrumentelor muzicale)
- membrane vibrante (toba, cinel etc.)
- tuburi sonore (fluier, flaut, taragot, nai etc.)


Tine palma in apropierea unui difuzor care transmite puternic o melodie. Indeparteaza uşor palma de difuzor.
Constatări: Palma simte oscilaţiile aerului.
Pe măsura se creste distanta fata de difuzor, oscilaţiile simţite de palma devin tot mai slabe.
Concluzii: vibraţiile membranei difuzorului sunt transmise aerului.
Sunetul se propaga din aproape in aproape, prin punerea in oscilaţie a tuturor punctelor unui mediu.
Intensitatea sunetului scade odată cu creşterea distantei dintre sursa si receptor.

Pune un ceas mecanic pe fundul unui cilindru lung.
Aşează-te astfel încât sa auzi cel mai bine ticăitul ceasului.
Plasează deasupra capătului deschis al cilindrului o placa din sticla. Roteşte placa astfel încât sa auzi cat mai bine ticăitul ceasului.

Constatări: Sunetul ceasului se aude cel mai bine când pe direcţia ceas-ureche nu se afla alte corpuri.
Placa de sticla trebuie aşezata la 45° fata de orizontala pentru cea mai buna recepţie a sunetului.
Concluzii: Intr-un mediu omogen, sunetul se propaga rectiliniu.
La suprafaţa de contact dintre doua medii, sunetul se reflecta.

O consecinţa e reflexiei sunetului este ecoul. Doua sunete pot fi percepute distinct numai daca intervalul de timp care separa sosirea lor la ureche este mai mare de 0,1 s, Astfel, daca in calea sunetului se afla un obstacol – deal sau munte – la o distanta mai mare de 17 m, sunetul reflectat este ecou.

Difuzia

1. Deschide o sticla de parfum (sau una de oţet) intr-o încăpere închisa.
Constatare: După un interval de timp scurt, de ordinul secundelor, mirosul de parfum (oţet) se simte in întreaga încăpere. Vaporii de parfum (oţet) se amesteca de la sine cu aerul.

2. Lasă o picătura de cerneala sa cada, de la inaltime mica, intr-un pahar cu apa la temperatura camerei.
Constatare: După u interval de timp de ordinul minutelor, cerneala se amesteca de la sine cu apa.

3. Lasă o picătura de cerneala sa cada intr-un pahar cu apa calda, de la inaltime mica.
Constatare: Amestecul apa – cerneala se produce tot de la sine, de data aceasta intr-un timp mult mai scurt.

Experimentele descrise pun in evidenta, in diferite stări de agregare, fenomenul numit difuzie.

Oul Miraculos

Cu ajutorul unei seringi, goliţi un ou de găină de conţinutul său, printr-un mic orificiu practicat în partea mai lată. Lăsaţi apoi oul gol să se usuce bine în interior. După uscare, turnaţi în ou nisip fin, apoi astupaţi orificiul cu ceară albă de lumânare, căutând să-l faceţi cât mai puţin vizibil.
Oul astfel “preparat” vă ajută să faceţi o serie de… scamatorii de echilibru. La masă, de exemplu, îl puteţi aşeza printre celelalte ouă “normale” de unde îl veţi lua apoi “la întâmplare” şi veţi demonstra că ştiţi să-l dresaţi. Astfel, oul va fi gata să stea “liniştit” în poziţiile cele mai de necrezut: pe lama unui cuţit, pe marginea gurii unei sticle ori chiar, pe masă, în vârful său cel mai ascuţit.
În orice poziţie îl veţi aşeza, nisipul va aluneca şi se va aşeza astfel încât să formeze un centru de greutate jos, favorabil menţinerii întregului ou în poziţii greu de imaginat pentru un ou obişnuit.

Paharul Magnetic

Propuneţi-i unui prieten să ridice un pahar aproape plin cu apă, ţinând palma mâinii aşezată pe gura paharului şi evident, fără nici un alt ajutor (vă sfătuim să încercaţi cu un pahar metalic sau de plastic). Dacă reuşiţi, felicitări, dacă nu, iată cum trebuie să procedaţi:
Umpleţi paharul cu apă până la 0,5-0,3 cm de gura sa, astfel încât să rămână un strat de aer. Deasupra gurii paharului, aflat pe masă, aşezaţi palma cu degetele îndoite în jos, în unghi drept. Apăsaţi puţin şi întindeţi brusc cu degetele în faţă. Astfel, se va întinde şi palma iar sub ea se va produce un vid parţial, suficient pentru ca, sub influenţa presiunii atmosferice paharul să se dezlipească de palmă şi să poată fi ridicat cu uşurinţă de pe masă.