Mod de lucru:
- Fixează un capăt al lamei elastice in suport
- Deplasează lateral capătul liber al lamei si apoi eliberează-l
- Fixează coarda, bine întinsa, pe scândura si ciupeşte-o
Constatare:
- in ambele cazuri, urechea receptioneaza sunete
Un corp care emite sunete este numit sursa sonora.
Exemple de surse sonore:
- coarde (coardele vocale si coardele vibrante ale instrumentelor muzicale)
- membrane vibrante (toba, cinel etc.)
- tuburi sonore (fluier, flaut, taragot, nai etc.)
Tine palma in apropierea unui difuzor care transmite puternic o melodie. Indeparteaza uşor palma de difuzor.
Constatări: Palma simte oscilaţiile aerului.
Pe măsura se creste distanta fata de difuzor, oscilaţiile simţite de palma devin tot mai slabe.
Concluzii: vibraţiile membranei difuzorului sunt transmise aerului.
Sunetul se propaga din aproape in aproape, prin punerea in oscilaţie a tuturor punctelor unui mediu.
Intensitatea sunetului scade odată cu creşterea distantei dintre sursa si receptor.
Pune un ceas mecanic pe fundul unui cilindru lung.
Aşează-te astfel încât sa auzi cel mai bine ticăitul ceasului.
Plasează deasupra capătului deschis al cilindrului o placa din sticla. Roteşte placa astfel încât sa auzi cat mai bine ticăitul ceasului.
Placa de sticla trebuie aşezata la 45° fata de orizontala pentru cea mai buna recepţie a sunetului.
Concluzii: Intr-un mediu omogen, sunetul se propaga rectiliniu.
La suprafaţa de contact dintre doua medii, sunetul se reflecta.
O consecinţa e reflexiei sunetului este ecoul. Doua sunete pot fi percepute distinct numai daca intervalul de timp care separa sosirea lor la ureche este mai mare de 0,1 s, Astfel, daca in calea sunetului se afla un obstacol – deal sau munte – la o distanta mai mare de 17 m, sunetul reflectat este ecou.